How It's Made - insigne Caruta Braileana

Am promis ca revin cu un post despre "procesul de fabricatie " al insignelor pentru evenimentul Caruta Braileana.
 Din start mentionez ca nu este vorba de un tutorial in adevaratul sens al cuvantului. Pur si simplu m-am gandit ca ar fi interesant sa impartasesc cateva poze din timpul lucrului in atelier si sa povestesc un pic despre pasii pe care i-am urmat ca sa fac insignele.

Primul pas ar fi conceperea modelului insignei urmand specificatile  clientul. Eu am facut cateva schite si apoi l-am chinuit pe barbata-meu cu parte de design, apoi am prezentat clientului cateva dintre modelele cele mai reusite, astfel incat sa aleaga preferataul.

Pasul urmator a fost sa ma apuc de insignele propriu-zise, pe care le-am modelat din lut cu uscare la rece.

 

Aici ar fi multe de povestit, parerea mea e ca lucrul cu pasta de modelat depinde de experienta fiecaruia. Mie de exemplu mi-a luat destul de mult timp sa invat cum sa usuc lutul fara sa se crape :D. 

Ce imi doream sa subliniez ... e mult de munca. Fiecare piesa trebuie lucrata aproape perfect, greselile facute acum nu se pot remedia mai tarziu, cand se usuca lutul, deci trabuie lucrat cu atentie. Cand s-au uscat marginile insignelor trebuie finisate una cate una. La 100 de bucati dureaza ceva :D

Dupa ce am cazut de accord asupra modelului si am modelat insignele,  am trecut la alegerea culorilor. Eu am facut vreo 7 bucati in combinatia de culori galben/albastru, le-am prezentat clientului care a ales nuantele preferate.

Apoi am trecut la partea cea mai distractiva, zic eu, pictatul.

Scuzati dezastrul de pe birou, e rezultatul a multe ore de jucat cu culori, lac, lipici si alte alea ... si mie imi cam place :))

Dupa pictat urmeaza lacuirea. Nu vreti sa stiti cate tipuri de lac am incercat de-a lungul anilor pana sa gasesc unul aproape perfect pentru lut.

Lacuitul mi-a pus probleme de spatiu si de timp. Dureaza peste 12 ore sa se usuce un strat iar eu aplic mai multe straturi. Pe langa aspect frumos, lacul ofera si rezistenta, iar insigna devine suficient de rezistenta ca sa poata indura cateva "cazaturi". 

Dupa ce le-am dat luciu, insignele dunt aproape gata, nu mai au nevoie decat de ac ca sa poata fi prinse-n piept. Obligatoriu lipiciul folosit trebuie sa fie de calitate. 

 

Dupa ce s-a uscat si lipiciul, a urmat ambalarea (in plicuri individuale) si livrarea. Cam asta e pe scurt poveste insignelor. Munca multa dar si satisfactii pe masura :)

Atelaje Traditionale - Caruta Braileana

Cateodata, in viata, intalnesti oameni frumosi si povesti frumoase despre pasiuni si traditii, povesti care merita spuse mai departe :) 

Cu omul din spatele Carutei Brailene m-am cunoscut datorita pasiunii comune, caii. Cand m-a rugat sa lucrez insignele pentru eveniment, tare m-am bucurat, caci cel mai mult imi place sa fac lucrusoare cu caluti. Asa am aflat si de Caruta Braileana, o poveste frumoasa, o sarbatoare asa cum mi-as dori sa vad in fiecare coltisor din tara noastra, pentru ca din traditii se nasc traditii.

Pe scurt, in Ianca, judetul Braila, in inima Baraganului, un om cu dragoste de traditii si pasionat de cai, a conceput un eveniment, o sarbatoare, plecand de la motto-ul: "Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru" (M.S. Regele Mihai I al Romaniei). Este vorba despre o intrecere de atelaje traditionale, adica carutele atat de prezente in zonele rurale, carute absolut normale, cu caii de munca din ograda. Evenimentul a crescut de la prima editie (2012) la care au participat doar patru atelaje si a ajuns o adevarata sarbatoare populara, demna de tot respectul. Anul acesta s-au intrecut aproape 20 echipaje. Este de apreciat faptul ca regulamentul nu lasa vizitii sa biciuiasca animalele, ei au voie sa indemne caii doar cu haturile si cu vorba.

Castigatorul de anul asta este Mircea, condus de Dumitrache Adrian. 

Mai multe detalii pe site-ul evenimentului, Atelaje Traditionale - Caruta Braileana. 

Povestea, in imagini, mai jos (min. 33):


3 mai, Partea a II-a

Eu, ce sa mai zic... mi-a crescut inima cand am vazut insignele create de mine, purtate de atatea persoane. In momentele de genul asta mi-e foarte clar de ce m-am apucat de handmade :)

Acum sa va arat si ce-am lucrat, cu promisiunea ca revin cu un post despre cum le-am facut :)