De cand ma stiu, m-am simtit bine cu pensula in mana!
Mama mea imi inrama toate desenele de cand eram copil. Mie nu mai imi
plac acum si ma tot chinui sa o conving sa le arunce sau macar sa ma lase sa
fac un colaj mare din toate, dar ea se incapataneaza sa le pastreze asa cum
sunt, format A4 si expuse la o inaltime total nepotrivita!:-)
Nu pot sa ma supar pe ea, doar este primul meu fan si, oricum, ea m-a inspirat sa pictez aceste tablori de dimensiuni mici, care pot fi sprijinite pe cartile din biblioteca, sau agatate unul sub altul in spatii inguste. M-am hotarat la dimensiunea de 10cm x 10cm, si am pictat pe PFL (solid si ieftin!). Am folosit ulei, acrilice, oil pastels si cam tot ce aveam la indemana, chiar a fost distractiv sa le pictez (mai ales calutii!)! Dupa ce am pictat cateva, mi-am dat seama ca fara rama arata ... neterminate; si asa mi-a venit ideea cu sfoara pe post de rama. Oricum, eu sunt fan sfoara - as lipi-o oriunde, inclusiv pe ghivece, iar acum ma gandesc la o modalitate de a-mi confectiona un abajur de sfoara. Sper sa iasa!
Partea cea mai frumoasa a povestii cu tablourile a venit tot din partea mamei mele si are legatura cu inceputul aventurii mele handmade. Practic, a fost un moment in viata mea cand mi-am dat seama ca am nevoie de o schimbare majora, am renuntat la serviciu si m-am apucat de facut martisoare (mai multe detalii aici);
apoi au aparut tablourile acestea.
Bineinteles ca ai mei nu au fost de acord cu aceasta schimbare, dar pentru mine
nu prea a contat, stiam ca o sa fiu mai fericita facand asta. Si mama mea si-a
exprimat dezaprobare, dar cand a vazut tablourile parca n-a mai fost atat de
vehementa, iar dupa doua saptamani, mi-a adus farfurioarele pictate. Stiam ca
maica-mea are talent, dar, sincer, nu am vazut-o niciodata cu pensula sau
creionul in mana, asa ca va puteti imagina socul care l-am avut cand m-am
trezit cu farfuriile pictate. Oricum, nu s-a oprit aici, s-a apucat de reciclat
intr-un mod frumos si asa au aparut tablourile pe tocatoare vechi, o idee inedita.
Acum pot sa zic ca si in viata ei s-a schimbat ceva ... la serviciu are un
perete intreg cu poze (cu mine bineinteles :P), niste caluti vechi de-ai mei in
creion si o multime de tablouri colorate pictate de ea! Peretele arata minunat
si nu mai ai senzatia ca intri intr-un cabinet medical rece si alb (mama mea e
medic). E drept ca nici in ziua de azi nu si-a exprimat verbal suportul pentru
ceea ce fac, dar nici nu cred ca mai trebuie sa o faca. E suficient ca inca
picteaza, face tot felul de rame cu pietricele colorate si trebuie sa fiu
atenta cand ma viziteaza (ea locuieste in Pitesti),pentru ca imi "fura"
rezerve de silicon, culori si pensule ... dar nu ma pot supara pe ea, pentru ca, pe de alta parte,
imi tot cumpara chestii ... "Uite, pe asta poti picta ceva dragut" sau
"M-am gandit ca poti folosi si asta.., am cumparat mai multe nu m-am putut
abtine, au fost ieftine!"
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.