La mine este destul de ciudat procesul de pictare al unei cutii de lemn. Cateodata, vorbesc numai de cutiile pe care pictez cai, cutia parca se picteaza singura si dupa ce e gata ma mir ca am pictat-o eu :). Dar mai sunt unele cutii pe care le termin in luni de zile... azi fac un ochi, maine o geana si asa mai departe. De obicei de cutiile astea ma atasez cel mai tare pentru ca stau cu mine foarte mult timp, pe de alta parte nu stiu cum se nimereste de tocmai la cutiile astea n-am noroc de lumina naturala la pozat sau, si mai grav, uit sa le pozez.
Cutia de azi e una dintre cutiile care a stat mult cu mine, mi-a fost tare drag sa o fac si n-am lasat-o sa plece pana n-am fost foarte multumita de rezultat. Am pictat-o direct pe cutie, fara schita, putin cate putin si, fiind o cutie maricica, m-am bucurat de fiecare centimetru pe care l-am pictat... Cred ca e prima cutie la care m-a incercat un sentiment de regret atunci cand am vandut-o. Din pacate cu pozele stau cat se poate de prost. Facute in interior, fara lumina naturala, culorile sunt un pic diferite fata de realitate.
Si ca sa mai laud un pic cutia asta, va mai spun ca are interiorul etajat si compartimentat, util zic eu pentru depozitarea podoabelor preferate. In plus pe partea frontala a cutiei, am scris cateva versuri (Victor Socaciu "Caii liberi"), din pacate am uitat sa pozez si partea respectiva...
Caii liberi alergand,
Neloviti de bici si fier,
Cerul trag catre pamant
Si pamantul trag spre cer.